Pałac Kultury i Nauki
Varşovia, ziua 1. Frig ca naiba, zbor c-un Embraer RJ145 în care-abia aveam loc să stau în picioare, zăpadă mai multă decât în Bucureşti, trafic la fel ca-n Bucureşti, maşini la fel ca-n Bucureşti, taxiul de la aeroport este un bătrân Mercedes cu 485 mii kilometri la bord, nici urmă de bomboane de ciocolată şi portocale ca-n Malta, abia-abia se vorbeşte pe-alocuri engleză, autobuze aglomerate, reclame multe, 2 malluri imense înghesuite în preajma hotelului.
Se spală de păcate cu hotelul, unul din cele mai elegante de pân-acum. Au restaurant listat în Michelin Guide, piscină încălzită, fitness 24/24, cafea + apă minerală + internet gratuit în cameră. Mărunţişurile astea din urmă sunt de obicei taxate exorbitant chiar la hoteluri mult mai scumpe. Este imposibil de ratat, căci se vede imediat ce aterizezi: Palatul Culturii şi Ştiinţei (PKiN), un mastodont “făcut cadou” de Stalin polonezilor. Impresionant de oribil.
N-am terminat cu Malta, dar n-am avut timp să-i scriu rezumatul. V-aş pune şi poze live, dacă noul ROM de pe Omnia s-ar înţelege la dinţii albaştri cu Macul meu. Deocamdată nu se înţeleg de fel, aşa c-aveţi parte de una cu PKiN-ul de pe net.
Dacă ţi-a plăcut, dă mai departe:
6 Responses to warszawa, dzień 1
Leave a Reply
pentru a deveni un șofer mai bun
Fain 😀
Cand/daca ai timp, mergi sa vezi Åazienki-ul. Merita!
WikiTravel zice: Soccer hooligans can be a problem in Warsaw, so it’s best to avoid them, because they seem to only understand two things – soccer and destruction. Visitors will particularly want to avoid Åazienki Park when there’s a soccer match, as the Legia stadium is located near the park.
Deci să mă uit şi la programul meciurilor, ca să nu exersez crowd-control p-acolo 🙂 încerc s-ajung, mai ales că din orientările ochiometrice nu e deloc departe de birou.
Well, dunno… take care! 🙂
O să take care şi nişte spray iritant, plus adidaşii de alergat în funcţie de variantele disponibile 🙂
Da’ vezi să iei d’ăia de prind mai mult de 8kmph (dacă ştii “Scandal” – Spike) 😛
Am ajuns şi la Lazienki, nu am întâlnit nici un huligan, doar păuni şi paznici neprietenoşi cu care m-am alergat niţel 🙂