Încă niște poze de prin zonă. Ar trebui să mai și scriu ceva în afară de poze, ca atare voi face un pic precum emisiunea aia de pe TVR 2 (Bazar), la care mă uitam cu mare interes … și uite c-am ajuns să o pun în practică.
De când eram mult mai mic, aveam o monedă americană de un cent. O am și-acum. Habar n-am cum și de unde o aveam, că nu era o monedă prea des întâlnită pe-acele vremuri. Țin minte că mă uitam la ea cam ca la OZN-uri și imprimam figura lui Washington pe hârtie prin frotaj; moneda reprezenta o lume al naibii de intangibilă și îndepărtată. Acum am pe birou lângă laptop câțiva quarters, dimes și 15 cenți cu care nu prea am ce să fac, căci la automate nu merg. Ce ți-e și cu viața asta 😀
Așadar:
– sticla standard de apă/suc/pepsi/cola la automat: 1.25-1.50 USD
– o sticlă de Tide lichid, 0.75 litri: 6.95 USD
– un pachet de țigări: 4-5 USD, în funcție de marcă
– un bagel (adicătelea un fel de corn rotund) cu ou și șuncă: 3.99 USD
– un suc de fructe la 0.6 litri (adică 20 uncii): 2-3 USD
– un mic dejun la hotel: 12-15 USD
– o cafea mică (adică 0,4 litri) la magazinu’ din colț (nu Starbucks): 2-3 USD
– un sixpack din cea mai ieftină bere: 4-5 USD
– un sixpack de bere bună: 9-12 USD
– o bere la cârciumă: 5-6 USD
– un hamburger la cârciumă: 15-20 USD cu garnitură
– o friptură la cârciumă: de la 30 USD în sus (cea mai scumpă pân’ acum am văzut-o la 55 USD)
– țoale la Macy’s: 5 USD perechea de șosete, 20-50 USD o cămașă, 30-40 USD o pereche de mănuși
– parcare pe o zi (e plin de parcări peste tot): 4-5 USD
În altă ordine de idei, se face reclamă la un Ford hibrid p-acilea, și se dă consumu’ de 38 mpg în oraș. 38 mile pe galon american înseamnă cam 6,2 litri la suta de kilometri. Asta înseamnă în viața reală cam 7-8 probabil, cât scoate și o mașină cu motor mai mic. Deci, care-i faza ?
Dacă mai aveți curiozități de prețuri, întrebați vă rog. Și acum, poze:
Casele cetățenilor:
Circa de poliție:
Peste podul anterior pomenit, adică am ajuns în Kentucky:
Unul din stadioanele orașului, văzut de peste râu:
Dacă ţi-a plăcut, dă mai departe:
9 Responses to cincinnati, day 11
Leave a Reply
pentru a deveni un șofer mai bun
Hmmm, unele mai scumpe, altele mai ieftine decat la Detroit. Eu n-am gasit Kent mai ieftin de $6.75.
Pentru toale mai poti incerca si la supermarket. Am uitat cum se numea ala la Detroit dar stiu ca e lant de supermarket-uri. Blugi de marca la $19.00 A, si mai e si JC Penney. Daca prinzi perioada de reduceri, te-ai scos.
Apropo de quarters: nu te-ai apucat sa faci colectie? Exista cate un tip de moneda pentru fiecare Stat si teritoriu. Eu aveam vreo 12 la un moment dat 😉
Nu de haine mă uitam eu, că la alea mi-am făcut plinul în Dubai 😀 aș trage o fugă într-o zi la Best Buy, să văd și eu minunea giga-marturilor locale.
Ba da, m-am apucat și de strâns quarterși. Când m-am enervat într-o seară și m-am apucat de învățat monedele (că nu știam cu dimeu’, culori, care-i care), am văzut că difereau quarterșii … pân’ acum am Maryland, South Carolina, Indiana, Nebraska, New Hampshire, Washington, New Mexico, Virginia, Oklahoma și Georgia. Simpatică ideea, oricum; aș vrea să văd și eu moneda “50 de bani de Ploiești” 😀
Da, da … cu Republica de la Ploiesti 😀
Păi care alta ? 😀 oricum, am început să triez imediat banii după ce primesc restul de la automate, să nu zic că n-am hobby.
Niiice! Uite aici toata colectia: en.wikipedia.org/wiki/50_State_Quarters
Deci mai ai de stat pe acolo pana strangi toate piesele :p
Cu facutul rost de bancnote de 1 dolar, cum te descurci? Eu lasam aproape zilnic 1-2 dolari la micul dejun, spaga si cate un dolar la camerista. Si asta timp de o luna de zile.
Nu intenționez, mi-ajung câți am strâns pân’ acum. Și nu cred că ăia din Hawaii ajung oricum până-n Cincinnati 🙂
Cu dolarii mă descurc, mai ales că la bancomat ies numa’ hârtii de 20, deci volens-nolens orice-aș cumpăra trebuie să schimb. În schimb hârtiile de 1 dolar sunt înșelătoare-n portofel, ai impresia c-ai mult mai mulți bani decât în realitate 🙂 micul dejun nu-l iau la hotel, deci nu las nimic; la cameristă iar nu las nimic, că n-am de ce… cel mai greu scap de cenți și dimes (care nu merg la automate oricum), da’ când strânsesem un pumn întreg i-am plasat pe stradă unuia care strângea pentru nu’ș ce acțiune caritabilă .
Eu am auzit ca s-au “imprastiat” uniform quartersii. Chiar aveam exemplarul de Alaska la un moment dat 🙂
La camerista ii lasam cate un dolar ca cica asa e frumos, ca-ti face patul 🙂 Cel putin asa mi-au zis Romanian-Americans-ii 🙂
Hm, ar fi ceva dacă i-au împrăștiat așa. Voi fi mai atent la următorii quarterși.
Despre cameristă, o fi frumos, da’ ținând cont că nu muncesc atât din greu pentru mine (că nu le las să intre zilnic) și nu sunt prea încântat de hotel, o las așa 🙂
Na că ți-am urmat exemplul, și m-am trezit cu un set de prosoape în minus. Cică să mai fii binevoitor ! 😀