cine-si ia DSLR si de ce?

De ceva vreme, tentaţia de a cheltui pe gadgeturi îmi tot dă ghes să îmi cumpăr un aparat foto dSLR, adică minim 1000 USD (şi asta doar de început, pentru că dSLR-ul e precum drogurile, odată ce te-apuci vrei şi mai multe obiective, şi mai multe filtre, şi tot aşa).

Singurul motiv raţional până acum a fost că nu mă văd cărând ditamai măgăoaia şi purtându-i grija prin concedii şi avioane, în condiţiile în care bătrânul Olympus SP-500 UZ pe care-l am de 3 ani îşi face încă treaba cu brio, în ciuda faptului că l-am avut şi la geruri de -20 grade, şi la fierbinţeli de 40-50 de grade, şi are tot atâta nisip înăuntru cât un pantof după o plimbare pe plajă. A făcut multe poze frumoase şi reuşite (pe “auto”, niciodată nu mi-a plăcut să stau 5 minute să şurubăresc setări pentru o poză “de amintire”), deci good enough. Dacă era mai mic niţel, era perfect, dar în rest n-am ce-i reproşa.

Acum, dacă într-adevăr scoţi bani din fotografie, bineînţeles că merită să investeşti într-o asemenea unealtă. Nu poţi obţine rezultate bune fără sculele adecvate, chestia asta o ştie orice meseriaş, fie el mecanic auto sau neurochirurg. Bă nene, dar dai 2000 de parai aproape pe un aparat şi sculele adiţionale, cari un ghiozdan întreg după tine la naiba în praznic, mergi 6 ore ca să ajungi într-o locaţie unde probabil nu vei mai ajunge prea curând … ŞI FACI ÎN TOTAL PAIŞPE POZE NENOROCITE ??? Şi alea, slabe! Argh.

8 thoughts on “cine-si ia DSLR si de ce?

  1. Apropo de meseriaşi şi de făcut bani din fotografie… Nu mai ştiu pe unde am citit, şi nici citatul exact, cert e că suna, ceva de genul: “Cea mai bună/uşoară cale de a scoate bani din “fotografie” e să-ţi vinzi camera! ” 🙂

    1. Heheh, excelent, o să-l transmit tipului care m-a scos din sărite cu cele doar paişpe poze făcute aici 😀

  2. as vrea sa stiu cine este personajul, sau sa vad macar pozele. suna prea misto ca sa nu fie banc.
    re: dslr, daca te intereseaza experienta mea personala, I can share…

  3. Un coleg de muncă, am fost în 2 excursii prin zonă şi a făcut 14, respectiv 12 poze pe fiecare excursie. 26 de poze pentru care a cărat un rucsac Lowepro plin pe jumătate cu scule, şi (spun asta cu toată neutralitatea de care dispun) la care în afară de calitatea imaginii nu văd nimic senzaţional. Mă rog, e genul de personaj care-şi zdrăngăne vinul în pahar înainte să-l bea, ca să-l miroasă 🙂

    Pân’ acum impresia mea generală e că un DSLR merită doar în studio şi când produce bani, în nici un caz prin concedii. Mă înşel?

  4. am crezut acelasi lucru cand am facut prostia sa car un Mark II N la prima vizita in Canada: ca merita in concedii. mi’am rupt spatele, am facut numai poze proaste, stresat ca am un aparat prea greu si scump cu mine, ….etc.
    am in continuare un MkII pe care l’as folosi in conditii extreme (frigurile de aici) daca ar fi neaparata nevoie. pentru concedii si zi cu zi am luat un kit Olympus 520 cu 3 lentile (puteam sa’l iau si cu doua, dar m’am lacomit) care a) e minuscul, b) e foarte usor si c) imi permite sa fiu “creativ” cand tin musai s’o fac. daca aduni la asta faptul ca aparatul + doua lentile e 700 CAD (aprox. 550 US$), cred ca faci o afacere buna. exista si DSLR mai mic, Olympus 410 sau 420.
    ideea nu este sa cauti beneficiul imediat al unui DSLR (bani, studio) ci sa vezi daca vrei sa inveti sa folosesti unul, si mai ales sa tragi de el atat cat poate, sa obtii niste rezultate de’alea “astonishing”. evident ca pretul unui DSLR atarna mult in balanta cand iei o decizie, dar conteaza ce vrei sa faci din fotografie: un hobby, tot un hobby dar mai avansat sau cine stie? ca o paranteza, eu sunt scenarist ca si meserie, dar dupa primul DSLR achizitionat am lucrat 6 ani in presa, ca fotograf. nu stii unde te duce viata… 🙂

  5. Hmm, sună interesant (nu ştiam că există şi DSLR-uri mai normale ca dimensiuni, aveam impresia că toate sunt … cât valiza). L-am găsit şi în ţară, la 800 US$, cred că ăsta va înlocui actualul Olympus clasic atunci când îşi va da duhul dintr-un motiv sau altul (sau când mă va apuca vreo frenezie de cumpărat gadgeturi 🙂 ). Şi mai departe, vedem dacă prind gustul acestui hobby şi mă apuc de chestii de genul poza cu cea mai lungă expunere – 6 luni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Anunţă-mă când sunt comentarii noi. Te poţi abona fără a comenta.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.