Uneori mă simt ca ultimul mohican, sau ca cineva care-a trăit o mie de ani şi a văzut schimbări de toate felurile în perioada asta. Pe vremuri, trăiam fără atâtea reguli şi precauţii, şi uite c-am supravieţuit foarte bine.

Acum, toate astea s-au schimbat. Nu e bine să mănânci dulciuri, că dăunează. Nu e bine să stai la soare, că îmbătrâneşte pielea. Nu condu cu viteză, că e riscant. Pune centura, că e riscant. Nu bea alcool, că îţi distruge ficatul. Cafeaua azi dăunează, mâine e bună. Spală-te de şaptişpemii de ori pe mâini, ca să nu te îmbolnăveşti.

Etichetă pe un uscător de păr: “a nu se folosi sub duş”. Vorba bancului: poate c-ar trebui să eliminăm toate etichetele de avertizare şi să lăsăm selecţia naturală să lucreze.

Tagged with:
 

2 Responses to ultimul mohican

  1. Laur says:

    Ai uneori impresia ca in loc sa ne traim viata suntem prea preocupati sa definim cum sa nu o facem. Bine, nu zice nimeni ca trebuie sa iei in serios toate avertismentele astea. Cel putin, nu pe toate 🙂

  2. VAXXi says:

    Exact, şi alergăm după tot felul de tâmpenii pe care atunci când le obţinem realizăm că nu erau atât de importante şi necesare cum credeam 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Anunţă-mă când sunt comentarii noi. Te poţi abona fără a comenta.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.