de ce voi renunța la Vodafone

… deși vorba aia, abia ce-am făcut prelungirea de abonament.

Mă trezesc weekendul trecut că nu mai am cartea de identitate în portofel. Dispărută, lipsă, pauză, nada. M-apuc mental de refăcut ultimii pași unde-aș fi putut umbla cu ea: undeva pe la începutul lunii la bancă și undeva pe la jumătatea lunii la Vodafone, pentru a prelungi abonamentul.

Sun la sucursala băncii, sărumâna, ați găsit așa-așa? ne pare rău, n-avem nimic de genul. Booon. Rămâne Vodafone, deși mă gândeam că dacă l-aș fi uitat acolo m-ar fi sunat, că vorba ceea – aveau CNP, mail, nume, adresă (atenție: vorbim de magazin oficial Vodafone, nu franciză, nu magazin de accesorii, nu partener).

Dau să intru pe saitu’ mărețului furnizor roșu ca să găsesc telefonul sucursalei. Găsesc adresa, găsesc orele de program … nici un telefon. Nici un mail. Băi drăcie, mă gândesc.

Hai să sunăm la relații clienți. *222, robotu’ … aștept să parcurgă tot meniul în așteptarea tradiționalului pentru a vorbi cu un operator, apăsați tasta diez sau 0 sau pana mea. Erm, nu e – se reia meniul. Intru iar pe sait, caut la biznis … găsesc număr de contact biznis (fiind număr “pe firmă”). Sun și la ăla… fix același meniu, fix aceleași opțiuni, fix același operator uman lipsă.

Băi dă-o încolo. Mai sap pe sait și găsesc că pentru a putea vorbi cu cineva uman și nu un IVR, trebuie să … PLĂTEȘTI, mânca-ți-aș.

Adică ce pana mea, am redus costurile la call center, 0.68 euroi/apel ca să te și ajute cineva. Bun. Sun la numărul de relații-plătite-clienți, răspunde o don’șoară amabilă, îi explic problema și îi cer numărul de telefon al sucursalei respective. A, păi îmi pare rău, dar nu au telefon la sucursală. Ce-i aia frate ? firmă de telefonie și nu ai telefon la sucursală? bine, mă gândesc, n-or vrea să-l dea la toți nebunii … și o rog să sune ea ca să întrebe măcar dacă buletinu’ meu e la ei. Nu, nu pot nici eu să sun, că nu au telefon acolo. Băi mă lași? dar pot să le dau email și vă sună ei dacă îl au. Bine, zic, dați-le email. Mă sunați pe numărul meu de telefon, adică ăsta de pe care vă sun, da? sigur că da. Bine, mulțumesc, mulțumesc, zi bună.

Asta era luni.

Luni n-a sunat nimeni. Marți n-a sunat nimeni. Miercuri n-a sunat nimeni.

Joi am ajuns la sucursală, buletinul meu era acolo. Nu se sinchisise nimeni.

PLM, dacă găsești un act pe stradă îți faci un pic de timp și îl pui într-un plic la poștă cu destinatar adresa de pe el. Sper că asta ar face oricine citește acest text pentru a-și asigura un boost mic la karmă, că îl scapi pe om de o groază de alergătură. Ăștia l-au avut ÎN BIROU și nu s-au deranjat să dea UN TELEFON să-mi zică măcar băi Gigele, plm, vezi că e la noi să nu-l cauți de tâmpit, l-am pus bine și treci și tu să-l iei că ne ocupă spațiul vital.

Așa că la anu’ când expiră, o să-mi bag picioarele în cei 15 ani de vechime cu care aveam oricum mai puține avantaje decât un prepaid cumpărat acum 3 zile. Și mă mut. Mă mut la oricine altcineva, trăiască portabilitatea numerelor.