Paris. Mai frig decât acasă, de la aeroport mă ia Mercedesul argintiu condus de o tanti din Congo care vorbeşte cu accent, bouchon peste bouchon până la Porte Maillot unde acum ceva ani mă lăsa autocarul de la Beauvais, aparthotel în periferie baricadat (dar frumos), vizavi localuri de sushi, pizza, grill şi “Bar Europa”. Lumea pare din ce în ce mai mică, iar pe parizianul de periferie al anului 2009 îl salut la plecare cu arăbescul “shokran”.
Dacă ţi-a plăcut, dă mai departe:
6 Responses to paris, jour #1
Leave a Reply
pentru a deveni un șofer mai bun
Cum? Ai şi plecat? Pentru cât timp? Hai, să-ţi fie de bine şi ai grijă de persoana-ţi!
Cand ai fugit asa repede?
Parca spuneai ca momentan esti lasat la vatra. 🙂
Bre. Esti nasol rau. Mai stai si pe acasa domne. 😀
Ah, Parisul! Am fost de 3 ori si de fiecare data ma simteam ca si cum era prima data.
Chiar si acum, la peste 15 mii de km, ma face sa zambesc si sa-mi aduc aminte cu placere de el.
Mais oui, c’est ça mes chers… 🙂
Bulangiule!