Da, adică ţigara electronică despre care povestea prietenul Neliniştit aici! E mai grea decât o ţigară normală, conţine mai multă electronică decât o brichetă, are manual de utilizare (LOL) şi “microcontroller cu programe de curăţare” ! Obiectul consumă nişte cartuşe de aromă puse fix în filtrul de plastic (mă rog, tot obiectul e din plastic), are led in vârf care se aprinde când tragi din ţigară (şi se stinge când nu, evident)… şi scoate un abur aromat care e tare similar cu ăla de narghilea. Nu fum, nu miros, nu scrum (deşi să vezi nene ce-nseamnă reflexul pavlovian, tot îmi venea să dau cu plasticul în scrumieră), nu pericol de incendiat coşuri de gunoi prin Verona…Â Aprobăm pozitiv! Revenim după testarea mai îndelungată.
Dacă ţi-a plăcut, dă mai departe:
6 Responses to am testat ţigara electronică
Leave a Reply
pentru a deveni un șofer mai bun
Aştept cu interes să povesteşti despre preţ şi câte pachete de ţigări echivalează cu o realimentare.:D
da, chiar te rog frumos sa revii cu detalii ca sunt pe cale sa ma las de fumat, de vreo 14 ani, si am nevoie de un something care sa inlocuiasca.
azi am ora la vraci sa imi dea pastile in acest sens, dar vreau feedback despre agregatul cu baterii in caz ca pastilele nu’si ating scopul decat la farmacistul care imi ia bani pentru ele.
thanks 🙂
No, aşe, deci şi prin urmare.
Obiectul costă cu totul vreo 5-600 lei, da’ presupun că variază şi în funcţie de unde îl cumperi. Primeşti ţigara în sine, şi 2 cartuşe de reîncărcare. Un cartuş ţine aproape o săptămână în condiţiile echivalării unui pachet de ţigări obişnuite fumat zilnic, şi-am văzut c-au ajuns pe la 40-50 lei setul de 5 cartuşe. Un set pe lună = 50 lei pe lună, 30 de pachete de ţigări pe lună = cam 200-250 lei. Deci avantaj financiar la drăcia electronică.
Ca “feedback spre pufăitor”, seamănă doar la aspect cu ţigara normală. Este mult mai grea, şi este echilibrată aiurea (din cauză că au şi componentele alea poziţia lor în ţigară) – deci ţigara în mână se simte oarecum ciudat. Iarăşi, faptul că “filtrul” e din plastic nu are nici o legătură cu ţigările reale. De tras, tragi doar printr-o mică gaură în capătul filtrului, şi se simte ca şi cum ai trage cu ţevi cu cornete … dar în sens invers 🙂
După câteva pufăieli, obiectul se încălzeşte şi ajunge la temperatura nominală, moment în care începe să iasă şi fum. Err… abur. Cum ziceam mai sus, seamănă foarte tare cu narghileaua: nu miroase urât (ba chiar e parfumat la unele tipuri de cartuşe), se disipă repede, nu e înecăcios. Evident, iese mult mai puţin fum decât la o narghilea corespunzător preparată.
Concluzie: nu e un înlocuitor complet, dar e un ajutor bun atunci când vine în completarea voinţei de fier (adicătelea, să vrei cu adevărat). YMMV, cum zice americanu’.
pana am citit eu feedbacku’ tau, am ajuns sa cumpar Champix care m’a scos ceva mai scump decat o tigara electronica, dar se pare ca inhiba niste dezinhibitii la nivel neuronal si acum astept cu interes sa’mi treaca pofta de fumat… ceea ce se presupune ca ar trebui sa se intample la 1 ale lui Martie a.c.
Champixu’ e medicament. pastile. groaznice. am luat astazi prima data si mi’a fost rau. daca functioneaza, o sa scriu un review complet pe blog…
Atâta timp cât funcţionează, e bine. Eu mă împac binişor cu pixul, deşi unul s-a cam defectat; am început să simt de vreo 2 zile cât de rău duhnesc ţigările 🙂
Am incercat mai multe tigari electronice de la diferiti producatori. Cele comercializate de catre http://www.intellicig.ro au fost cele mai ok