Uneori mă simt ca ultimul mohican, sau ca cineva care-a trăit o mie de ani şi a văzut schimbări de toate felurile în perioada asta. Pe vremuri, trăiam fără atâtea reguli şi precauţii, şi uite c-am supravieţuit foarte bine.
Acum, toate astea s-au schimbat. Nu e bine să mănânci dulciuri, că dăunează. Nu e bine să stai la soare, că îmbătrâneşte pielea. Nu condu cu viteză, că e riscant. Pune centura, că e riscant. Nu bea alcool, că îţi distruge ficatul. Cafeaua azi dăunează, mâine e bună. Spală-te de şaptişpemii de ori pe mâini, ca să nu te îmbolnăveşti.
Etichetă pe un uscător de păr: “a nu se folosi sub duş”. Vorba bancului: poate c-ar trebui să eliminăm toate etichetele de avertizare şi să lăsăm selecţia naturală să lucreze.
Ai uneori impresia ca in loc sa ne traim viata suntem prea preocupati sa definim cum sa nu o facem. Bine, nu zice nimeni ca trebuie sa iei in serios toate avertismentele astea. Cel putin, nu pe toate 🙂
Exact, şi alergăm după tot felul de tâmpenii pe care atunci când le obţinem realizăm că nu erau atât de importante şi necesare cum credeam 🙂