Atenţie, e vorba de români în general, ca popor, şi nu de ţara România. Şi mi-aş dori să zic că e o generalizare nefericită, bazată pe un prea mic eşantion de mostre … dar se petrece la un nivel prea mare pentru a mă mai putea amăgi că am întâlnit eu eşantioanele nepotrivite.

Să vă spun un banc auzit mai demult, pe care-l redau aproximativ. Se zice că un tip dintr-un sat românesc oarecare pleacă în străinătate, să-şi încerce norocul. După ceva ani de muncă, reuşeşte să-şi realizeze o afacere profitabilă şi devine un om înstărit. Neuitându-şi rădăcinile şi locul de unde a plecat, consideră că ar fi frumos să instituie un ajutor lunar pentru consătenii lui; concret, începe să trimită lunar bani fiecărui om din sat. Ca un fel de salariu, dacă vreţi.

Evident, toată lumea din sat e foarte mulţumită în urma gestului, lunile trec, toţi din sat o duc mulţumitor cu salariul primit de la afacerist. Trece vremea, şi afacerea omului începe să meargă prost. Cu toate astea, nu renunţă la ajutorul dat sătenilor, dar înjumătăţeşte suma trimisă fiecăruia, trimiţându-le şi o scrisoare în care explică situaţia şi că speră să se îmbunătăţească lucrurile pe viitor, dacă totul merge bine. Evident, o parte sunt nemulţumiţi, alţii nu zic nimic, etc. Mai curge timpul, şi afacerea omului ajunge la faliment. Oricât s-ar chinui, nu găseşte soluţii pentru a o redresa, aşa că decide să lichideze toate bunurile pentru a-şi achita datoriile şi a închide toate socotelile cu afacerea lui. Printre astea, trimite şi o scrisoare către satul lui, în care explică toate lucrurile petrecute şi le spune sătenilor că îi pare tare rău, dar nu le va mai putea trimite bani ca până acum.

Iar reacţia sătenilor e o scrisoare de răspuns, în care îi zic omului nostru că pe ei nu îi interesează ce face cu afacerea aia, dar de banii lor să nu se atingă!

E, asta e o mare problemă cu românii. Să explic de unde şi până unde mi-a venit mie povestea asta în cap. Printre altele, mă ocup de un forum de discuţii pe o temă comună care nu contează aici (nu e vorba de Daewoo & Chevrolet Club, ci altul). Forumul ăsta oferă un loc de întâlnire şi conversaţie pentru oamenii care împărtăşesc o pasiune, fără prea multe restricţii sau sancţiuni (aş zice chiar că e prea lejer gestionat, dar e altă discuţie). Ideea e că se pun la dispoziţie omuleţilor o groază de avantaje şi facilităţi, totul în mod gratuit; nici măcar reclame nu există pe site. Şi tot forumul ăsta de discuţii e întreţinut pe cât de bine posibil, costurile (hardware şi conexiune internet) sunt plătite de cineva şi gata, se munceşte pro-bono când e cazul (intervenţii, upgrade de soft, etc).

Da’ bineînţeles nimic pe lumea asta nu-i perfect, şi se mai întâmplă să apară probleme: merge greu, nu merge deloc, etc. Remember: nimeni nu plăteşte bani pentru serviciul ăsta, da? Şi na exemple de reacţii din partea unor imbecili: nu vedeţi bă mue ce prost merge, ar face bine sa faca ceva cat de repede, PLM face-ti ceva !!! (PLM = pula mea, pentru cine nu cunoaşte termenul), sa va cereti scuze, e bataie de joc!!!, sa ma penisez pe el dă site şi bineînţeles iconurile de rigoare cu “muie”.

De-aia românii sunt un popor de căcat. Pentru că la înmormântarea lui Dolănescu, s-au găsit unii care să facă poze cu telefonul.