Zile fara nimic deosebit, doar munca. Taxi de dimineata, birou, kebab cu orez la pranz (colegii locali spun ca sunt arome diferite, dar mie mi se par la fel), taxi spre hotel, chestiile zilnice si la somn pentru a o lua a doua zi de la capat. Se pare ca hotelul asta e ceva “cu staif”, pentru ca aproape in fiecare dimineata sunt cam singura persoana ce coboara la mic dejun in tricou si blugi, provocand destule priviri mirate. Bine ca nu mi-am luat tricouri de rocker la mine, hehe! O chestie simpatica pe care n-am mai vazut-o in alte hoteluri: in hol, exista o mare cutie cu vreo 10 compartimente cu cheie. Fiecare compartiment are un incarcator de telefon conectat; iti pui telefonul la incarcat in cutiuta, o inchizi cu cheia si revii ulterior sa-ti iei telefonul. Simpatica idee.

Ma asteptam la o reactie un pic mai adversa vorbind mereu engleza pe-aici, din cauza aversiunilor recente fata de State si Marea Britanie. Am fost mirat sa constat ca nu e deloc cazul; toti par amuzati cand le vorbesc in engleza, multi fac efortul sa-mi raspunda cu putinul pe care-l stiu, si recunosc diverse clisee din filmele hollywoodiene. Apropo de filme, in prima seara cand am ajuns aici am descoperit la TV un post cu filme in engleza, eram fericit. Al naibii, a disparut. In perioada de agitatie de-aici, citisem o stire care mi s-a parut hilara: se luase hotararea difuzarii la TV aici a seriei complete din Stapanul Inelelor, zicandu-se pentru a “captiva” lumea cu televizorul si a calma spiritele. Nu s-a gandit nimeni la subiectul filmului si potrivirea lui pe ce se intampla in tara, oare ? 🙂

Ce mi se pare ciudat tare este greutatea conturarii unui sablon referitor la aspectul oamenilor de-aici. M-asteptam ca toti barbatii sa aiba trasaturi specifice arabesti, dar nu e deloc asa. Intr-adevar, majoritatea sunt foarte parosi si cu tenul masliniu, dar sunt multi pe care i-as putea lua de buni drept europeni. Un sofer de taxi cu care am mers o data avea pielea alba si parul roscat, de l-as fi putut numi irlandez pe loc. Majoritatea femeilor au nasul mare plus sprancele groase si aproape unite, dar sunt multe care nu prezinta nici o trasatura de genul asta, si le apreciez dupa criteriile europene ca fiind foarte frumoase. Vorba ceea, pacat de atatea toale 🙂

Tagged with:
 

4 Responses to teheran, ziua 10

  1. sorin says:

    Asta cu incarcatoarele de telefoane mobile am mai vazut-o prin europa de vest de cateva ori. Eu mi-am luat o jucarie super misto in care bagi o baterie AA si in capatul celalalt ai firul care-l bagi in telefon. Teoretic cu o baterie reincarcabila de vreo 2500mAh poti sa incarci complet telefonul. A venit cu vreo 5 adaptoare pentru diferite modele.

  2. Tare ideea cu încărcatul telefoanelor, he-he! Bine că nu-s şi benzinăriile la fel. :)))
    Apropo, cât e benzina?

  3. nickro says:

    “E” şpioni la hotel să vază ce fac străinezii , să nu le fure bomba nucleară? Mă gândesc că gardienii revoluţiei nu “doarme” niciodată. Şi au habar de Românica? La şcoala cam cât merg?

  4. VAXXi says:

    Sorin, ştiu genul ăla de chargere, dar ăsta era pest tot. Şi-n aeroport. Destul de utilă drăcia, tre’ să recunosc. Eu tre’ să îmi iau un adaptor de-ăla universal de prize, e a doua oară când sunt luat prin surprindere de faza asta (şi la al doilea adaptor de priză de la hotel care era să ia foc :-D)

    Neliniştitule, am văzut doar 2 benzinării (cu nişte cozi imense) în toate peregrinările prin oraş, şi habar n-am cât era din cauza cifrelor lor dubioase. O să încerc să aflu.

    Nickro, nu prea am văzut. Oricum cred că păream dubios în hotel, se uitau cam ciudat când coboram într-un tricou mai colorat… 99% erau în pantaloni de stofă şi cămăşi fără culoare, cam cum erau hainele din epoca ceauşistă la noi. Cu bomba, mai au de învăţat; când am plecat tocmai citisem o ştire despre cum au testat o rachetă (împreună cu Siria) şi le-a explodat în nas. De Românica păreau să ştie (sau măcar să aibă habar); în ultima zi am aflat că un tip ce lucra la firma de taxiuri din hotel a stat 10 ani în România, părea să aibă amintiri foarte plăcute şi ne-am conversat destul (în română, culmea!) La şcoală merg la fel ca noi, dar au limitări din cauza embargoului în privinţa cunoştinţelor şi tehnologiei. Au Politehnică, învaţă engleză, etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Anunţă-mă când sunt comentarii noi. Te poţi abona fără a comenta.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.