gheorghe-pogeaTitlul e o idee proastă. Da, domnu’ Pogea, de matale e vorba. Ai gândit porcăria asta de impozit forfetar inginereşte, dar n-ai gândit-o financiar. Presupun că ştiţi despre ce e vorba: de la 1 mai, toate firmele din România vor fi obligate să plătească un impozit anual, indiferent că au sau nu activitate. Din cauza asta, doar în aprilie au fost “îngheţate” vreo 14,000 SRL-uri la Registrul Comerţului.

Într-un fel, e de înţeles poziţia de “îngropaţi în fecale până la gât” în care se află onorat guvernul. Neavând o economie şi o industrie solide, care să reziste cât de cât onorabil la efectele crizei atot-trâmbiţate, guvernul a trebuit să se împrumute de bani (şi o căruţă de bani) pentru a “trece iarna”, cum e vorba românului. Partea proastă e că orice împrumut trebuie returnat la un moment dat, şi omuleţii din finanţe s-au prins că nu prea vor avea de unde.

Intră în scenă gândirea românească (sau fanariotă ?): mai punem o taxă! Pe post de iepuraş care e prin iar fără şapcă, se află de data asta firmuliţele româneşti corecte, care (ne place sau nu) constituie (şi în curând, vom zice “constituiau”) o bună parte din economia românească, aşa bune sau proaste cum erau ele. Firme cu un angajat, firme ţinute pentru diverse contracte şi afaceri pe lângă altă sursă de venit, magazine “de colţul blocului”, şamd.

Eh, aici intervine gândirea inginerească a lu’ dom’ Pogea: n-avem resursa X, facem rost de ea cu orice preţ! Problema e că a uitat un principiu de bază românesc: unde dai, şi unde crapă. Da, să zicem că e un efect bun trierea firmelor “fără activitate” sau a celor “de bloc”, prin impozitul ăsta forfetar. Da, să zicem că ăia care vor rămâne, vor plăti banii ceruţi de ministerul de finanţe. Ce n-au luat ei în calcul este că multe din firmuliţele astea care vor închide şandramaua plăteau deja bani la stat, prin contribuţiile plătite de către angajator: şomaj, sănătate, CAS, TVA, impozit pe profit (mare, mic, cât era el acolo). Firma închide, şi tu minister de finanţe o să mai iei fix pula: nici contribuţiile alea, nici cei 500 de euro pe care-i visai tu încasaţi, nici TVA nici nimic. Ideea asta e de impozit forfetar e dăunătoare şi pentru o firmă funcţională, mică, deoarece NICI O FIRMÄ‚ AFLATÄ‚ LA ÎNCEPUT NU VA DA 500 EURO la stat, pentru că aşa i se năzare lu’ Pogea! Cu 500 de euro ăia iei un calculator şi mai dai de lucru la un om, sau bagi 600 de litri de benzină la maşina firmei, sau plăteşti publicitate, sau, sau, sau! Tu, minister de finanţe cu taxa ta cretină, ori vei convinge definitiv omul ăla care are firma să-şi bage picioarele şi să închidă tot, ori îl vei stingheri în activitate şi-i vei incomoda planurile pe anul respectiv. Deci, ambele variante la fel de proaste într-o situaţie în care toţi analiştii şi financiarii recomandă uşurarea taxelor şi impozitelor, pentru a reporni motorul economiei.

Şi ca bonus: impozitul forfetar nu se compensează cu impozitul pe profit plătit anul trecut. Grila de impozitare este alcătuită la modul următor:

  • cifră de afaceri între 0 şi 52,000 lei anual: 1467 lei pe 2009, 2200 lei pe 2010
  • cifră de afaceri între 52,001 şi 215,000 lei anual: 2867 lei pe 2009, 4300 lei pe 2010
  • cifră de afaceri între 215,001 şi 430,000 lei anual: 4333 lei pe 2009, 6500 lei pe 2010
  • cifră de afaceri între 430,001 şi 4,3 milioane lei anual: 5733 lei pe 2009, 8600 lei pe 2010
  • cifră de afaceri între 4,300,001 şi 21,5 milioane lei anual: 7333 lei pe 2009, 11000 lei pe 2010
  • cifră de afaceri între 21,500,001 şi 129 milioane lei anual: 14667 lei pe 2009, 22000 lei pe 2010
  • cifră de afaceri peste 129 milioane lei anual: 28667 lei pe 2009, 43000 lei pe 2010

Problema e că dacă băgăm cifrele astea într-un tabel şi calculăm raportul dintre impozit şi capetele intervalului în care trebuie să se încadreze cifra de afaceri, iese următoarea chestie:

picture-2

Deci firmele mici şi medii plătesc până la 2,82%, respectiv până la 5,51% din cifra de afaceri, şi pe măsură ce cifra de afaceri creşte, impozitul forfetar scade, ajungându-se până la valori subunitare pentru cifrele mari de afaceri. Deci, impactul maxim va fi în “pătura” economică mică şi mijlocie, în timp ce marile companii vor trăi fericite în continuare. O mare greşeală, care va pocni probabil în viitor; dacă toţi economiştii se chinuie să relanseze economia şi creditările ungând motorul şi punându-i benzină bună, musiu Pogea îi bagă beţe în supape.

 

4 Responses to un inginer pe post de ministru

  1. 4077 says:

    Conform unor date, in Romania, in anul 2008 au raportat profit de peste un leu doar 3% din numarul total de firme! Restul de 97% au iesit (pe hartie) in pierdere. Pai nu se numeste asta hotie in masa?

  2. VAXXi says:

    Nu prea cred că-s aşa puţine, sincer. Unde e raportul ăsta ? 🙂

    Şi chiar dacă ar fi aşa, să îşi facă treaba Fiscul şi Garda Financiară. Aşa cum au pornit ei la drum, e ca şi cum amendăm tot DN1-ul şi vedem după aia care a mers totuşi legal.

  3. Catalin says:

    Imi e groaza frate de ceea ce vad si ce aud. Si cu toate astea inca continuam sa existam ca tara. Ma intreb cu drk reusim frate.

    Abia astept sa vad ce o sa se intample in urmatorii 5 ani cand or veni astia si or cere banii inapoi. Pt ca pana acum au luat datoriile inapoi prin Petrom prin gazele naturale pe care le avem si alte mijloace.

    Singura chestie care nu am dat-o inca la straini ar fi Delta, Mare Neagra, cativa munti si binenteles tinta finala la care ma gandesc eu este sursa eoliana imensa din Dobrogea.

    In concluzie avem niste incopetenti la conducere care or sa ne vanda cu totul. Si da o spun sincer daca as fii in locul lor nu as face asa ceva.

  4. John says:

    Delta e data demult, insa ai dreptate, nu la straini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Anunţă-mă când sunt comentarii noi. Te poţi abona fără a comenta.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.